Nu mă-ntreba de Moș Crăciun să intre
A reușit în fiecare casă
Azi alte gânduri pulsul mi-l apasă
Și nu am ochi pentru serbarea dintre

Acești doi ani ce greutatea-și lasă
Pe-a secolelor adulată vintre.
Eu mă strecor precum tâlharul printre
Aceste vremuri, zborul ce nu-mi lasă.

Sunt printre ultimii din vechea stirpe
De scribi certați cu lumea actuală
Și mulți se chinuie să mă extirpe

Spunând că vorba mea e rece, goală.
Dar închinare dau, în cimitir pe
Acele voci cu aripa domoală.