Mai întâi n-am
Mai avut picioare
Doar o imensă Amorțeală
Si Neputința
Mă sufoca
Mă enerva
Toți își puneau miere în voci
Condamnarea li se se prelungea
Pe gene
Speranța era prinsă în copci
Si moartea era
La o bere


Salteaua își scosese
Colții la bâlci
Sfârtecau oasele mele
Acum nu mai
Eram
Decât un sac plin de viermi
Cu o oarecare rânduială

La intervale egale de timp
Mă răsuceau
Îmbăiau
Păstrau aparenta unui trup


Sa vă mai povestesc
Despre miasme și zemuri...
Cum mă priveam din tavan
As fi băut șampanie cu sticla
Si caviar
As fi înghițit
ÃŽmi udau doar buzele cu apa
Cei buni și cei răi
Laolaltă


De ce n-aveam un buton
Pe care să scrie Oprit
Singura mea alinare
In moarte duceam
Tot ce era în mine
De neoprit
Si pana la urmă
Războiul celulelor mele
L-am câștigat
Atunci în ianuarie
Când pentru mine
"Tanar si Nelinistit"
S-a sfârșit