scriu portativul unei simfonii fără sunet
cu fiecare notă ce topește carnea fărâmițată a inimii

nu sunt fântână să bei din mine apa ce sporește însetarea
de-a cunoaște de a fi de a simți mai repede decât
gândul ce-l port de rezervă în minte ca ultimul glonț
de pe țeava armei unui soldat
păstrat numai pentru sine