Cuvântul

La început a fost cuvântul.
Cuvântul sa înmulțit și a umplut pământul.
Să nu rămană gol,…pe dinăuntru.
Pământu-ntreg e plin de cuvânt, acum.
Unele cuvinte,… mai alese,ies la lumină.

Cuvintele sunt prietenii mei.
Aleargă în jurul meu toată ziua,
iar eu le iubesc și le pun,… în ordine.

Câteodată nu se potrivesc.
Atunci intervin eu și fac,… pace.

De dragul meu fiecare cuvânt,lasă de la el,
și până la urmă se așează,
fiecare la locul,pe care il arăt,… eu.

Sunt însă cuvinte, care… dor.
Dar încerc, să le suport,… durerea.
Mai este,… cuvântul lui Dumnezeu.
Acela e sfânt și la El,… mă-nchin.
Nu Duminica numai,… când vreau,… eu!

Mai este și cuvântul, dat.
Pe acela îl țin.Ca să fie ținut.
E rudă cu verbul,,a fii”și e bine,
să ai întotdeauna o relație undeva.

Apoi câteodată,…dar rar,
mă-ntâlnesc cu cuvântul care zidește.
Acela e foarte ocupat.
Nici nu poți să stai de vorba cu el.
Trebuie să ai răbdare,să-l înțelegi.
Și să fi atent la detalii,
Mai ales când finisează,… gândiri.

Cuvântul om,…acela este cel mai rar.
E pe cale de dispariție.
Au mai rămas puțini din specia lui.
Ar trebui ocrotit,… de lege.
Și trebuie multă lumină ca să-l,… vezi.
El se potrivește cel mai greu.
Pe el îl folosește cuvântul care zidește,
atunci când are nevoie de,… ajutor.
Mai ales la clădit, acolo trebuie,… forță.
Și singurul dintre cuvinte care are forța,
este cuvântul …OM.