Aproape liniște și doar tăcerea mea,
Ocol al mângâierii ce mă aștepta
În mâna ta cuprinsă la a așeza,
Șoapta ce-ntr-o vară mă chema
Din urma ta în urma mea.

Aproape de cuvânt și doar tăcerea ta,
Ochiul și totodata locul din care aș putea
Să mă-ntâlnesc sau a te căuta,
Apropiere-mi de cuvânt spre a se vedea
Că lumea poate fi cuvânt, iară cuvăntul ar încăpea
Pe lângă tine ca tacerea ta.

Aproape tu cuvânt si eu doar gând,
Trupul tău albind si tremurând
Ca noaptea de iarnă, ușor spre curând,
Când cerul iși scutura talpile de pământ,
Intra pe ușă și îl auzeam plângând.