Poarta spre nimic

Ce-i o gaură de vierme
ÃŽn nimicul cel fatal
Care-atrage și lumina
Ca magnetul pe metal

Negrul găurii culoare
Frigul cosmic ce îngheață
Și căldura din lumină
Călători din altă viață


Cum dispare așa deodată
Și-ncetează a mai fi
Doar în viitor răspunsul
Pentru lume va veni

Învațat-am despre toate
Dar nimic despre nimic
Eu credeam că nu există
Dar m-am înșelat un pic

Eu ființa prea terestră
Care-mi place să mă plimb
Cu lumina-n nelumină
Și cu timpul în netimp

Când vom scrie-n nemurire
Amintiri din viitor
Pomeni-vom de ființă
Ca de simplul muritor

Care până să se-nalțe
Sa plimbat mai mult pe jos
N-a văzut de ochi lumina
Din nimicu’-ntunecos

Am purtat negrul ca doliu
Pentru a ne subția
L-am asociat cu răul
Dar lumina ne rănea


Înghițit de întuneric
Încă nimeni n-a pierit
În explozii cu lumină
Lumea sa nenorocit