ai sentimente vei fi tratat
ai idei vei fi internat
ai dreptul să-ți împarți idealul cu tine
nu contează culoarea nu contează tradiția
oamenii cu frica lui dumnezeu
funcție de sex
sunt fie surori fie frați
ai grijă numai să nu parchezi restul vieții
pe locurile rezervate pentru handicapați

[poate că dacă n-aș fi pretins atât de mult de la mine
m-aÈ™ fi oprit la ceva simplu
o barieră de exemplu
nimic spectaculos dar mi-aș fi construit o casă acolo
locul în care răscrucea tehnologiei
fluieră din mers chipul pustiei]

ai dreptul la viață spitalul îți spune că
dacă n-ai asigurare n-ai dreptul la timp
nu cerșești suficienți bani ți se propune un schimb
unul mai bun unul fără măduvă și organe
oase nu
sunt prea multe
doar câinii au nevoie de zgârciuri de carne

[cândva spuneam că voi călători acolo unde
întâlnești un alt om doar înghițit de-o sălbăticiune
precum vânătorul
din scufița roșie să îl redau lumii încă însângerat
dar cu viziunea asupra vieții schimbată]

stai direct pe trotuar urmărești trecătorii
oamenii te privesc
n-ai nuci dar spargi nuci -
dacă n-ai ce sparge de ce te mai duci?
trăim într-o coajă de iod n-avem gură
iar ceru-i albastru doar fiindcă-i tinctură

[mă întreb încotro se îndreaptă călătorul ce tocmai
din trupul meu a coborât
are pașii nesiguri parcă ar căuta din priviri
o casă de schimb care să afișeze paritatea zi-sentiment
nu-i pasă că în aglomerația aceasta ar putea fi jefuit
că strigând după ajutor nici măcar n-ar tulbura mușuroiul]

tot ce crezi că e scump are preț
cât ai da la ferometal pe cel mai ieftin hârleț
la micul dejun spanac la prânz spanac la cină spanac
dar sapi cât ar săpa popey marinarul
să extragă stafidele din cozonac
cum ar smulge orice fochi inima unui tată
până când acesta ar uita să mai bată
și-ar înțelege contemplându-se ca pe-un cavou
despre copil c-a devenit propriul erou

[așa se naștea liniștea
din pierderi ireparabile
moartea recunoaște oamenii buni mai bine decât o femeie singură un bărbat potrivit
o floare nedăruită
un jurnal uitat neascuns
mâna ce mângâie altfel creștetul unui copil]

serile sunt mai înstelate decât o boală venerică
oriunde te poți odihni
la gară la cârciumă la bordel
dar nu la biserică
nu căuta acolo unde când se lasă întunericul a închis
de vrei s-apuci dimineața noaptea-i
cel mai bun compromis