Un tren adânc, nemăsurat-
Căci nimeni nu la priponit
Să-l ia la întrebări, la iscodit,
Că na…e doar un tren banal, neînsemnat-
Precum un somn străin ce ne-a uitat,
Unul de altul, dar și el pe noi,
Atît de mult încât acum ne-aduce înapoi.
Curând în privirea mea vine să se arate mai falnic decât un împărat…
E doar un tren adînc, nemăsurat.