Întinsul întuneric, cu pașii săi molateci
Pășește-n nesfârșitul cuprins cotidian,
Minuni ascunse nouă, cu ochii lor noptateci
Sunt ațipiri de farmec ori luciu de mărgean.

Spasmodici tresăriri, luciri în infinituri,
Ascut iar simțăminte, deschid vechi sângerări,
Privesc nesățioase spre roșii asfințituri
Visând la clipe calde bruscate de căinări.

Sunt ore de extaz ori ațipiri haine
Ce necuprinsul lumii îl macină mărunt,
Cu dinții ascuțiți, de dornice feline,
Sub pavăza tăcută a timpului carunt.