Veneai cu flori în dinți -
păpădii, caprifoi, sânziene.
E mult loc pentru dragoste
într-o inimă plutitoare.

Te gândeai că am să fug
dacă mă strângi în brațe.
Îți lipeai limba de limba mea
cu clei de rășină.

Să nu irosim sărutul,
să nu irosim
fuioarele acelea
de lumină sălbatică.

Așteptam să vină noaptea,
să-mi poți umbla cu mâinile
pe sub bluză ca un șarpe în
plasă.

Apoi ne întindeam pe iarbă,
conurile ne intrau în trupuri.
Ciuleam urechile
să auzim vântul despărțirii
ca pe-o moarte cu clopoței.





(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)