iubire iarna asta
realitatea m-a tăiat din nou

azi trebuie să-ți strig
curvă tembelă
împușcă-te cu dragostea mea. spînzură-te
de ea. cu ea. în ea. fă-ți cătușe și
leagă-te de pământ

*draga mea, te iubesc*
e ultra mega super clișeic
ca și cum ți-aș spune dovlecel,
adu-mi și mie un prosop de bucătărie
sau dulceața de nuci din cămară
nu ți se mișcă niciun mușchi privești
în gol jocul umbrelor care cresc
și cresc și cresc între noi

și îți strig
nenorocito, vreau să ți-o trag
sălbatico, nu fac baie cu tine
știi că urăsc să-ți spun te iubesc, târfo

brusc
tremuri ca piftia
camera se rotește între buzele tale
de la oglindă la tine poftele se
întind pe podea

în noaptea asta oamenii din cartierul
nostru mestecă iarna
frigul intră și iese prin noi
ca printr-o ușă deschisă
totul e altfel
acum

și dragostea s-a tras în sine

sau poate doar noi ne-am schimbat puțin
nu-i așa
am impresia că de fiecare dată când mă
ridic de la masă las în urmă tot mai clar
imaginea adâncului
ca și cum aș pleca din mine
puțin câte puțin până la chioșcul de sub tei
după țigări

așa că
unde ești, curvă tembelă
vreau să ți-o trag