În față-mi doi copii se uită în vitrină,
Cel mic își plimbă mâna pe unde-i o mașină,
Și ochii sus se-nalță se vede că visează,
Conduce jucăria si ochii-i scânteiază,

Cel mare se trezește și-l trage pe cel mic,
El plânge și-i răspunde: -Hai să mai stăm un pic!
Când pleacă, mulțumirea i se citea pe față,
-Mai trecem pe aicea când vom ieși la piață?

Și merg visând agale și visul e frumos...
Și-un băț e jucărie și-l târâie pe jos
Și muzica din suflet, fac drumul minunat,
Au găuri prin adidași și suflet ne-ntinat...

N-au bani de mașinuțe și nu le-ar folosi,
Un vis ține mai mult, iar de s-ar împlini...
ÃŽi bate inimioara, nu stie cum ar fi!
-Și dacă totuși Domnul de noi și-ar aminti?