Prinzând cu vârful degetelor, gustă,
Cu voia Domnului încoronate
Regeștile făpturi neîntinate
Din carnea delicioasă de langustă.

Doar oamenii de rând, în căi iernate
Stau strajă în hotar ca o mangustă.
Duminica biserica e-ngustă
De-atât popor ce crucea duce-n spate.

Și-i cam la fel și în acest "acum"-ul
Chiar dacă vremea a mai prins viteză
Și secolul modern își toarce drumul.

La gura sobei stau în antiteză
Cu-aceste timpuri vane precum fumul
Tot ticluind sonetul, simț și teză.