Probabil că pe soapte-n infinit
Pe buze mai respiră zvon
Că timpul nu mai poate fi oprit
Și inimi bat, spre unison...

E unică sub noapte clipa noastră
Cu luminițe frânte în priviri
Cu zâmbete-n culoare-albastră
Și cu vorbirea în șoptiri...

M-am înșelat privindu-ți zborul
Crezând că pot zbura și eu
Tu vei atinge-n mâine viitorul
Iar eu te voi privi.. în tot mereu...

Sub ieri, mi-s aripile rupte
Să pot iubi, să pot din nou via
Trăirile mi-au fost abrupte
În recele de lângă tine, stea...

Și clipa te va ști în strălucire
Iubiri în noapte te vor respira
Ce rece-i negrul dintre stele risipire
ÃŽn el, priviri te pot vedea...