În fața lui e-o mare de picioare,
Ce trec grăbite-n sus și-n jos,
Și între ei se simte singur tare,
Și totu-i fără de folos ...

În șapca pusă lângă dânsul,
Mai pică, rar, câte un ban,
Și simte că-l apucă plânsul,
A fost ca ei acu un an !

Dar a iubit doi ochi albaștri,
Deja în suflet s-ancălzit...
În zbor, trecut-au printre aștri,
Până ce el ... a sărăcit !

Și tot ce-avea, acu e fum...
Din ochii goi se scurg smaralde,
Și stă pierdut, în colt de drum,
Doar visele îi mai sunt calde...