Tu cel neînțeles de tine
Cum poate altul sa priceapă
Că sufletul din tine este
Faptură neînțeleasă.

Pierdut in frământări absurde
Pe care altul le ignoră
Tu cel neînțeles de nimeni
Il faci pe altul sa-nțeleagă.

Cum poate neînțelesul sa priceapă
Cuvinte neînțelese de omul înțeles
Ce nimeni in afară
De omul neauzit,le-auzit.

O lume paralelă din epoca străveche
E poarta nemuririi al omului din lut
Slăvind a sa podoabă
Ca din mormânt luată.

Cuvinte amăgitoare alcătuite-n stihii
Intunecă văzduhul cel plin de răutate
Unde pustiul zboară si nimeni nu îl vede
Caci lumea nevazută e ochiul nevăzut al ochiului văzut.

Ce poate fi mai mare?
Decat o mare fără margini
Unde întinsul este marea
Si cerul e pustiul.

Cum poate-o lume fără margini
Sa fie o lume mărginită?
Când totul nu-i așa cum pare
Ce-i doar răspunsul la-ntrebare.

O lume plină de idei
E o lume plină de cuvinte
Ce știe să parafrazeze
O viață-ntreagă pe idei.

Într-un cuvânt să-mi spună dacă poate
De știe careva ce-i fericirea
Că-ci nimeni n-a atins această culme
Ci doar extremitatea.

Ce intrebare fără rost
Că-ci nici ecoul nu-mi răspunde.
Si cine-ar vrea să știe oare
Dacă atinge această culme.