agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-20 | [This text should be read in romana] |
am vrut să scriu poemul
mare poemul care să dea instant lovitura (și fetele frumoase rând pe rând pe rând de-a dura) cu doar trei strofe scurte două jocuri istețe de cuvinte precupețe și un personaj dispus să-și pună viața gaj pentru cele șapte diamante cu vârful tăiat din grădina unui urs polar vesel dar din păcate semi-turbat un palat cu adevărat fermecat de câteva sute de metri înălțime mi s-ar cuveni pe deplin după ce mi-aș recita poemul mare în mulțime (într-o sală enormă de nunți unde aproape zi de zi se țin orgii stropite din belșug cu bere blondă și pelin) oare cât de lin ar trebui să-mi fie mie somnul pentru sunetul bun al strofelor tari al versurilor cu care în mod sigur aș da masele (și chiar unele scaune frumos tapitate) direct pe spate în stil mare vreau să mai știu și ce fel de mâncare grasă soioasă extrem de nesănătoasă trebuie să mănânc de trei ori pe zi cu lingurile-adânci făcute din scoarța și trupul bătrânului tjikko în timp ce eu (ca orice ingrat și lipsit de maniere derbedeu) să-i spun nevestii "gagico porția asta nu-mi ajunge nici măcar pe-o măsea nouă de minte educată zeci (sau poate chiar sute) de ani grei cu taxă mare la sorbona fă-mi deci încă treizeci și șapte de mămăligi albe cu lapte citește-mi cu glas grav cel mai trist pasaj posibil din antigona după care încuie bine ușa acoperă cu pături negre geamurile ascunde cheile undeva departe în mările-adânci din sud să nu le găsească nici măcar neamurile și înainte să pleci (cine poate spune cât și cine poate spune unde?) înainte să mă lași ca un grăunte mic de munte pe fundul unui sac ros de prietenii cei mai buni ai unui gânsac foarte posac înainte de a rămâne doar printre caietele mele iubite îndoite – tot de mine - pe la margini într-un moment de singurătate proverbială cu puține margini înainte de tăcere (necesară acelui poem țais care – deși nici până acum nu a început să se scrie – încă se mai cere) te rog stinge încet lumina focul aprins cu praf de os (ai mare grijă să nu iasă fum) și – numai dacă poți dacă ai fie și o mică mică idee – încheie tu frumos poemul de-acum"
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy