în imperfecta noastră așteptare

în clipa cât o lume de surprinzătoare și afundă
a început să ningă în sfârșit
după un chin de-atâtea luni de zile
ca într-un abandon aproape fericit
ce vine după o catastrofală rundă
de-nfrângeri păcătoase și umile

și totul pare-atâta de nepregătit
atâta de străin de orice privilegii
încât arată ca și cum ar vrea să se ascundă
între chiar ultimele două file
ale acelor table și mai de demult ca cele ale legii
pe care-un harnic scrib ne scrie dela început povestea
săpând de fapt în însăși existența noastră ca-n granit
de cine știe când până-n momentele acestea
și după cât se pare până la sfârșit

a ìnceput să ningă cu sfială
și întrutotul neconvingător
cu niște fulgi de o albețe cvasi-ideală
ce parcă șovăiau să-și împlinească idealul zbor
în zoaiele din lumea cea reală
în punctul ăsta terminus deloc îmbietor

a început să ningă dar se pare
că cineva acolo sus profund nemulțumit
este pe cale de-a opri mirifica serbare...
desigur că din cauza acelui ce
nu îndestul de bine drămuit
din imperfecta noastră așteptare

28.02.2011,torino.