agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 859 .



Regăsirea viselor
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [marionel ]

2011-03-04  | [This text should be read in romana]    | 



Întinsă-n pat, prin valuri de mătase,
Părea ca o sirenă ce de curând intrase,
Din lumea magic-a legendei și-a-nchipuirii caste,
Mirată și-ngrozită, în lumea spaimei vaste,
ÃŽn mijlocul furtunii
Și-a lacrimilor lumii.
Din marginea uitării, de el își aminti
Cum doar cu ochii umezi o mai putea privi
Și cum, strivit de marea durere din cuvinte,
Doar îi șopti că marea iubire n-o mai simte.
Atunci, găsindu-i ochii la fel de-nlăcrimați
Ca-n clipa mult iubită de amândoi, aflați
Sub razele de lună, când pentru veșnicie
Iubirea și-o jurară în a nopții magie,
A înțeles cu groază că nici acum nu poate
Decât iubirea mută în lacrimi să-i înoate
Și să-i dicteze-n grabă cuvinte care-ascund
Motivul despărțirii, adevărat și crud.
Dar oricât se-nălțară spre gândurile sale,
Căzând îngenuncheată de întrebări și jale,
El nu-i putu răspunde, și-n următoarea clipă
Ea se ruga singură, cerându-și o aripă.
Apoi se ridicară, mânată de speranța
Că va veni curând, salvându-i toată viața,
O veste cum că ea până atunci visară,
Și toată supărarea n-a existat să doară.
Abia după ce timpul, tăcut și greu, zburară
Poate chiar cu ai ei aripă, într-o seară,
Trecând pe sub o lună ce-i părea cunoscută,
Zăriră doi ochi umezi, dar goi, ca de nălucă.
Erau doi ochi ai unui infirm ce se zbătea
În agonia vieții ce parcă nu-l lăsa
Să uite că odată, după ce viu trăiră
În ochii unui zâmbet pe care îl iubiră,
Viața-l osândiră, la vestea unei boli,
Să fugă de iubită și să o mintă ori,
Mânat de egoism, să-i ceară a jura
Că-n veci iubirea lor în suflet va purta.
Citind tot adevărul din ochii-acelui suflet
Ea se cutremură și-și stăpânii un răcnet.
Apoi, împiedicată de propriile gânduri,
Străbate noaptea toată, căutând paradisuri
În care să-și găsească viața mult visată
Alături de iubitul ce a rănit-o odată.
Cu lacrimile lungi, din inimă curgând,
Și cu speranța scurtă, tăiată de curând,
Plângând, fără să știe cum de mai are lacrimi,
Se-afundă iar în vise strângând în brațe patimi.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!