agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-04 | [This text should be read in romana] |
Întinsă-n pat, prin valuri de mătase,
Părea ca o sirenă ce de curând intrase, Din lumea magic-a legendei și-a-nchipuirii caste, Mirată și-ngrozită, în lumea spaimei vaste, În mijlocul furtunii Și-a lacrimilor lumii. Din marginea uitării, de el își aminti Cum doar cu ochii umezi o mai putea privi Și cum, strivit de marea durere din cuvinte, Doar îi șopti că marea iubire n-o mai simte. Atunci, găsindu-i ochii la fel de-nlăcrimați Ca-n clipa mult iubită de amândoi, aflați Sub razele de lună, când pentru veșnicie Iubirea și-o jurară în a nopții magie, A înțeles cu groază că nici acum nu poate Decât iubirea mută în lacrimi să-i înoate Și să-i dicteze-n grabă cuvinte care-ascund Motivul despărțirii, adevărat și crud. Dar oricât se-nălțară spre gândurile sale, Căzând îngenuncheată de întrebări și jale, El nu-i putu răspunde, și-n următoarea clipă Ea se ruga singură, cerându-și o aripă. Apoi se ridicară, mânată de speranța Că va veni curând, salvându-i toată viața, O veste cum că ea până atunci visară, Și toată supărarea n-a existat să doară. Abia după ce timpul, tăcut și greu, zburară Poate chiar cu ai ei aripă, într-o seară, Trecând pe sub o lună ce-i părea cunoscută, Zăriră doi ochi umezi, dar goi, ca de nălucă. Erau doi ochi ai unui infirm ce se zbătea În agonia vieții ce parcă nu-l lăsa Să uite că odată, după ce viu trăiră În ochii unui zâmbet pe care îl iubiră, Viața-l osândiră, la vestea unei boli, Să fugă de iubită și să o mintă ori, Mânat de egoism, să-i ceară a jura Că-n veci iubirea lor în suflet va purta. Citind tot adevărul din ochii-acelui suflet Ea se cutremură și-și stăpânii un răcnet. Apoi, împiedicată de propriile gânduri, Străbate noaptea toată, căutând paradisuri În care să-și găsească viața mult visată Alături de iubitul ce a rănit-o odată. Cu lacrimile lungi, din inimă curgând, Și cu speranța scurtă, tăiată de curând, Plângând, fără să știe cum de mai are lacrimi, Se-afundă iar în vise strângând în brațe patimi.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy