de un timp
mă locuiește o
nebună

aleargă prin țesuturi
cu picioarele goale și albe
se întinde pe inimă
pe diafragmă urme de falange

își flutură pletele prin ochii mei
ca iarba
dezbrăcându-se de rouă

și râde când își taie sfârcurile
cu lama soarelui

coboară urcă împiedicându-se
în gânduri de
mătasea-broaștei

în buricul dealului scapără
păpădii multe
multe

mă amenință
că-și dă foc

(14 mart. 2011)