nu sunt șucărit pe lună că e lună
ci doar pe lumina sa
că prea o duce întruna-n minciună
și-n pântec argint îmi vărsa
nu sunt remediat nici dimineață
când citesc Mărului istorii
când ieși din perini la suprafață
și ploaia se ceartă cu norii
facem sex până cădem doborâți
și Șarpele ne-aduce Mărul la pat
cu dinții lui stricați și urâți
dintr-un infernic piept decupat

mă-ntreb ce e mai presus de cuvinte
când doar acestea mi-au mai rămas
să facă ceva sute de secunde mas
încleiate de a pixului oseminte