Am obosit,
stramb din nou am pasit
calcaiul grav l`am intepat
iar sangele ce siroaie a curs
mi`a strigat:
"Nu ai nevoie de nimeni langa tine,
nici o persoana nu va trai ce traiesti tu,
stii bine..
Nu ai nevoie de nimic dulce si frumos
pt ca tot c`un gust amar vei ramane pana`n os.
Nu ai nevoie de prieteni,
pentru ca dusmanii iti urmaresc prea in detaliu viata,
Nu ai nevoie de iubire,
din simplul motiv ca`i atat de bine sa urasti in nestire...
Nu ai nevoie de minciuni
pentru ca viata oricum e`o miciuna,
Nu ai nevoie de nici un cuvant bun
nici macar de`o banala gluma...
Nu ai nevoie nici de vise
pentru viata tot un cosmar ramane,
Nu ai nevoie de povestile altora funny sau triste
ca oricum nu`ti vor schimba starea...pe bune!"

Am ascultat cu atentie
tot ce sangele curs mi`a spus,
Si clar n`am nici o pretentie
sa mai traiesc pana la apus..
M`am chinuit prea mult
gandindu`ma la mine
fara sa`mi dau seama
ca oricum nu`mi va fi bine!
Prefer sa`mi smulg singura inima
decat s`o calce altii in picioare,
Prefer sa plec fara sa`mi gaseasca nimeni urma
si sa ajung intr`un mare desert
unde tarana
sa`mi ingroape trupul,
sa`mi sfasie chipul,
sa`mi intepe inima,
sa`mi fure aerul,
sa`mi inunde fiinta
sa ma tarasca usor in suferinta.
Durerea va fi mai mica
decat orice cuvant spus
lacrima va fi mult mai calda
decat cele ce`n trecut au curs.
Am obosit..
am obosit de la prea mult gandit
de la prea mult sperat,
de la prea mult oftat.
Versurile`n lacrimi scrise s`au incheiat
Sangele ce`a curs s`a inchegat,
iar numele meu treptat a fost uitat
Odata cu povestea ce s`a incheiat!