îmi plec și mă duc mă întorc și iar plec
demult rătăcit-am în mine
un punct se crapă în cer vânătăi
dar trăznetul încă nu vine

e poate curând de după potop
și morți nu-s destui izvorul nu-i gata
eu cresc mă-nsetez și cresc mă-nsetez
și-ncep să semăn cu tata

am chipul bătrân și ochiul străin
dărâm cu rostirea obiecte
aproape aud cuvântul plin cum
în lume produce efecte

dați apă să bea – atâția-nsetați!
vă stoarceți cu mâna de apă
sub tălpi îngropată e inima mea
în ceruri o ciutură crapă

disloc un volum aproape egal
cu spațiul mustind insomnie
dar lazăr plecat e locul tău gol
nu vrei să mă iei în chirie?