e-un fel de-a roti lanterna prin pomi
nu-i frică, mișcarea e mult mai amplă
și am din ce în ce mai multă încredere în mine
e-aproape vară și nu se mai termină florile

acolo sus ți se sfâșie hainele
balansez înapoi prin fumul subțire

oricum nu mă intereseaza nimic din câmp
împletesc roboței din sârme colorate
îi las pe drum și nimeni nu știe
că au nevoie de-același lucru

izbesc și se-ntoarce înapoi
niciodată destul de vară de cald sau măcar de bine
lipit la un loc
un stol de lilieci se-nalță
înapoi pe-un horn învechit

îmi termin mărul în urma oricui
și ghicesc
de ghiozdanul din față e prinsă o fată
șosetele-i sunt mulate până sus
gustul prea dulce se-amestecă încet
a fost o stare de bine

scâncește-un cățel și mă uit cum târăște lesa
încă puțin și-ajungem total întâmplător
să tragem de-același mănunchi de chei
eu simt prin orice

simt cum s-a spart o fereastră de sus
în sclipirea aceea am intrat
știind că-mi va fi foarte sete
apoi s-a uscat și ultimul cireș la care mă-ntindeam
a fost din nou o stare de bine
o mână de nisip peste lucruri

pe vremuri legau mână mortului de clopot
se putea trezi în prima zi
s-au trezit atâția
și n-au avut o lumină