ce bine ar fi să strălucim
precum stelele
să ne vadă și pe noi cineva
din bezna asta

oamenii ca oamenii
între naștere și moarte
un gândac de gând
ascuns sub frigider
parfumați cu oglinzi pe care ar trebui să le lase
în largul oceanelor să oglindească albastrul

înșurubați în iarbă
ne privim palmele de tablă
de la mare distanță
păstrând la rândul nostru
tăcerea netedă