În orașul - nu spun care -
Nu departe de aici,
Locuia un om cu stare,
Domnul Natan Smilovici.

Și, pe lîngă prăvălie
Și o casă cu balcon,
Natan mai avea soție
Și un singur fiu, Aron.

Tînăr, cu purtări alese,
Elegant și studiat,
El era mîndria casei,
O podoabă de băiat.
Despre tatăl său - de Natan -
Fabricant de jaluzele,
Se spunea că-n tinerețe
A fost mare pui de lele!
A făcut el multe pozne
Cînd era mai tinerel.
Dar cum vîrsta potolește,
S-a cam potolit și el.
Într-o după amiază vagă,
Vine Aron, îmbietor,
Și îi spune : - Tată dragă,
Vreau cu Ester să mă-nsor!
- Care Ester? - sare Natan,
Parcă prins de-o amintire -
- Fata Blimei de pe Carmel ,
Una blondă și subțire.
- Nu se poate! E o taină
Si mi-e greu a-ți relata
Că de mult.adică Ester,
Ester este sora ta!
A plecat Aron, da'n suflet
Clocotea ca un vulcan.
Și încet, încet, de-atuncea
S-a mai scurs aproape-un an.
Și-ntr-o seară, Aron aduse
Tatălui, o veste proastă:
- Aba , o iubesc pe Leia
Și-am s-o iau chiar de nevastă!
- Vai de mine! - exlamă Natan,
Iartă-mă de-ți stau în cale -
Însă, și de data asta,
Fi-voi contra vrerei tale!

Fiindc'odată, mama Leiei -
Crede și nu cerceta -
M-a convins, pînă la urmă,
Că. și Leiai-i sora ta !
Turburat de cele-aflate,
Bietu' Aron s-a dus distrus
La mămica lui iubită,
Și i-a spus:
- Mamă, îmi vine să-mi iau viața
Toată lumea s-o împac.
Dă-mi, mămico, o povață
Și mă-nvață ce să fac?
Cînd am vrut s-o iau pe Ester -
Floare, fir de micșunea,
Tata m-a oprit, spunîndu-mi
C-ar fi Ester sora mea.
Azi, cînd o-ndrăgesc pe Leia,
Stea scăldată de auroră -
Tata iarăși se opune,
Că și Leia-mi este soră.
Mama a rămas furată
Parcă de un gînd ascuns,
Și-apoi, după o clipă,
Foarte veselă-a răspuns:
- Ia pe care vrei din ele!
Si nici n-o să-ți pară rău,
Fiindcă am să-ți spun o taină:
Natan nu e tatăl tău!









--