Nu stiu cum sa incep sa va descriu o poveste,mai degraba un basm
Despre viata ce ne ameteste si ne invarte ironic intr-un cerc de sarcasm
Ne pierdem printre lumini,ne lovim de artificii si ne pierdem in multime
Uitam sa respiram aerul rece al realitatii cand urcam prea repede spre inaltime.

Tine-ma in bratze,asa cum mi-ai promis,sa nu-mi dai drumu`niciodata
Nu ma lasa pierduta in culori,printre clowni,nu acum,poate altadata
Noi coboram si urcam,lasam viatza sa ne surpinda mereu
Supravietuim printre imagini de sticla ce se sparg intr-un cliseu.

Mi se pare mie sau mergem prea repede?si cand se opreste cum facem sa continue?
Nu am timp sa regret,sa dau inapoi,ai uitat sa-mi arati unde e maneta
Cu viteza luminii ne deplasam catre obscur,tu ma faci sa-mi pierd vederea
Parca am trece printr-un tunel,nu te mai vad,lasa-ma sa-mi aprind bricheta
Mergem prea repede ca sa-ti mai aud cuvintele care-mi sting tacerea.

Nu avem voie sa purtam masti chiar si asa nu te mai recunosc
Traim din jocuri,tu ma provoci sa te urasc,sa te iubesc,
Eu te provoc ca pentru prima oara sa-mi dai un motiv sa zambesc,
Cum era inainte totul,mult mai ushor,acum sa indraznesc sa visez,nu-mi mai amintesc
Nu te mai obosi sa ajungi in visele mele,ele nu pot exista,sunt spulberate de acest Carusel Rusesc.

Pe parcursu`calatoriei ai fost mereu langa mine,acum stai in fatza mea
Si zambesti,constient ca nu vei putea niciodata sa-ti gasesti fericirea
Opreste-te sa mai arunci cu sageti,intr-o persoana care nu-ti mai e demult tinta.

Eu am crescut tu continui sa crezi ca suntem intr-un spectacol
Indiferent iti pui scara deasupra oricarui obstacol.

Sar din acest Carusel,vreau sa simt din nou cum e sa fii cu picioarele pe pamant
Sa traiesc ceva real nu visele nevinovate ale unui copil amuzant
Si in final,da,ma amuza prostia ta
Am plecat sper ca ma vei putea ierta...