E liniste-afara si e intuneric
Iar ceasul in noapte tarziu e si bland.
In mintea mea, ca-n mirajul feeric
Se zbat ganduri, rand pe rand.

As vrea sa-ti scriu.
Dar ce sa-ti scriu?

Sa-ti scriu ce lupta e acum in mine,
Sa-ti scriu ce gandurile-mi zic?
Dar nescriindu-ti fac eu oare bine?
Si totusi am sa-ti scriu. Macar un pic.

Eu sunt destul de bine, desi-s cam singuratic,
Ma simt ca o cetate ce-i transformata-n scrum;
Sunt putin racit si sunt putin astmatic
Dar nu mai este chinul de la–nceput de drum.

Cu ce-as putea sa te mai pun pe ganduri?
Cu nunta lui cutare sau moartea lui cutare?
N-ar fi mai bine ca prin aceste randuri
Sa-ti mai trimit o dulce sarutare?

A adormit orasul, nimic nu se mai misca,
S-a cufundat cu totul in somnul plin de vise.
Mi-au obosit si ochii, tantarii ma tot pisca,
Cerneala lin s-asterne pe foile nescrise.

As vrea sa-nchei, in fine, discursul matinal
Cu sincera urare „sa-ti fie noaptea buna!”
Dar iata ca departe, pe cerul de opal
Incet mijeste-o raza iar zorii se aduna.