atât de puțini oameni despre care să spun - da
fac parte din ei. arareori dorința de-a mă lăsa împărțită
ca și cum aș dospi altă pâine
pentru masa la care îmi voi chema martori
degetele de la mâini și de la picioare


bucuria pâlpâie ca un bec economic
în numele zilei și-al nopții
arunc dinții de lapte


atât de puține lucruri despre care să spun - da
fac parte din mine. întotdeauna dorința de-a împărți
captivă într-un joben din care mă scot târziu
os cu os
după despielițare