ne iubeam sub un acoperiș pe care avioanele desenau încurajări pentru echipa de fotbal.
cerul plutea zăbăuc pierdut în jurul planetei.
parcă zic eu că făcea și piruete.
rotocoale de nori curioși erau nerăbdători să ne vadă.
se îngrămădeau ca doi plus unu gratis.
au coborât până la fereastra noastră, plictisiți de aripi de înger, de rai.
prea multe spirite acolo sus,
nimic material.

nenăscuții noștri copii căscau ochi bulbucați de bucurie la vederea lor,
se îmbulzeau care mai de care să se joace cu ei
îi întrebau frenetic vrei să fii norul meu? vrei să fii norul meu?
și îi trăgeau de bărbi

tu mă iubeai sub acoperișul pe care nu îl vedeai.
norii erau nori, cerul cer, singur, enervant, un bec chior te deranja.

ai stins lumina.