gândul despre tristețea noastră
mi s-a oprit la tine pe noptieră
acolo unde zace un vraf de cărți
care mai de care aventură
către un sud calcinat
unde așa-i o să ne-ngropăm și noi
oasele cândva

un fel numai al tău de optimism
se revarsă peste realitatea mea lugubră
și o spală cu grijă
pe picioare

moșii de vară bagă la ciorap
ochii lor taie lumina
în bucăți modificate genetic
după Chipul și Asemănarea Lui
însă mult mai tristă
decât mi-ai descris tu
atunci când stăteam în genunchi
în fața Mării
așteptănd să răsară Lumina

tristețea