Haide să ne pierdem din nou
Sufletul pe marginea prăpastiei
Căci nu mai simt culoarea
Abisului dezvăluit de tine.

Rupe-mi iar aripile
Oricum nu-mi mai sunt utile
Căci într-acolo
Vântul e prea puternic să mai zbor.

Din nou, înghesuit în lanțuri
îmi oferi libertatea
De a-mi alege cușca în care
Să-mi petrec singurătatea

Și atunci de unde speranța,
De a fi singurii pierduți
în abisul de lavă
Al inimii tale...?