agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-22 | [This text should be read in romana] | Submited by Petru Dincă
Stau la fereastră noaptea și privesc
o stea în depărtări adânci, de unde, sfios, tremurătoare, licăresc în ochii mei acele raze blânde. Trecând prin miliardele de mile, neostenite-n spațiul înghețat, atâta beznă mută și pustiuri de câte lungi milenii-au traversat? Mesaj ceresc la ultima etapă, aceste raze-n ochii-mi fericite mor în sicriul peste care las capacul genei mele ostenite. Trecând lumina prin cristale fine, savanții înșiși au descoperit în spațiu alte corpuri înrudite cu țărna și cu trupul meu mâhnit. În mine-o-nchid și-n sânge o absorb, și-ascult ce vechi dureri își plânge-anume ogorului – azurul, raza – stelei și-un corp ce spune altui corp, în lume. Singurătatea poate că le doare în spațiul fără margini risipite, ori poate ne-ntâlnirea dintre noi în ghiața nopții care ne înghite? De ce plângi, stea? Ești mai însingurată ca inimile noastre între ele? E mai departe Sirius de mine decât un camarad, la zile grele? Vai, dragoste, prietenie, cale de la un suflet pân-la altul, viață în care raza ochilor, mâhnită, nu dă-ntre noi decât de-un vid de ghiață!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy