fata de la câmpie

neatinsă de somnul alb
precum broderia de raze
de pe marginea umbrelor
fata de la câmpie
se-ascunde-n dimineața
preaslăvită de flaut
cu buza-nghețată
pe curbura ideii în sine

săgeata unui gând
evanescent, pulsatil
incendiază mătasea
merelor din Eden

fata
din casa de la răsărit de lume
umple zilele cu puf de calathee
și-și ferecă inima
cu șiraguri de perle