Când dorurile ard
Și se'ncunună ,
ÃŽn chipuri de smarald
Sub clar de lună...

Când nici umbra nu vrea
Să-mi urmeze tăcută ,
Ci doar ploaia cea grea
Ma cucernic salută...

Când cuvintele cad
La picioare domoale,
Cai vii de cobalt
ÃŽmi ling ochii de sare...

Când rochii de maci
Dans stângace valsează,
Copile ce taci
Miezul mut mi-l botează!

Și cu două de vrei,
Foste roșii petale
Zdrobește-mi de chei
Dorul dulce călare!