În urma ta miroase poteca lină-a umbră
Când duci ulcioru-agale s-adape la izvor
Și un parfum de floare îmbobocită umblă
În pasul tău alene călcând ca pe covor.
Piciorul ți se vede din talpă până-n gleznă
Comori nebănuite ți se ascund sub fustă
Și sânul tare-mpunge de sub a bluzei beznă
Ferice cel cu ochii gâtlejul de îți gustă.
Pe buze-ți cresc izvoare de vorbă dulce, calmă
Sărutul zace-acolo și-odat' s-a făptui
Când ochii nu ascuns-ai, acoperiți de palmă
Privirea ta cu sete genunchii-mi nărui...

Nu atârna această rostire în perete
Sunt alții mai dibaci a realiza portrete.