Þânțarii roiesc împrejurul becului,
nu mai suport. Încă o secundă și îi
condamn. Ultimul se opune,
se zbate-ntre degete, strigă:
Fă pace cu tine, om.

Scarmănă la cânepă, drace, nu te opri,
că ai ochi frumoși. Găsește viața
în mine cu un fir de plumb. Repede,
mi se iau speranțele cu japca, până
ajungi.

Cineva îmi roade unghiile, pardesiul,
pașaportul, îmi strică șerbetul, îmi
mânâncă iaurtul, cineva îmi
Lipsește.

Nu l-am văzut niciodată, știu doar că
are globul pe vârful limbii și pe mine
la degetul mic.

(dramaturgia lucioaselor funii, 2014)