când te ard pe rugul nimicniciei mele
flăcări de Nimic îți dezvelesc oasele minții
devii verticală dintr-o visătoare
coloana vertebrală a creierului îți șoptește
că nu e nimic
dacă părăsești un bărbat ca mine

când te ard pe rugul inimii mele
carnea ți se îmbăiază în sânge
sânge transpiri
prin porii inimii tale

când te ard pe rugul gândului meu
inteligența ta
empatizează cu a mea
că dacă ne privim în oglinda cogniției
zărim doi gemeni
și-atât