Căldura asta sufletul ne-neacă
ÃŽn limpezimea cerului albastru
Natura ce-i clădită-n alabastru
Încremenită-i, soarele să treacă.

Să vină noaptea cu-argintiul astru
Și aurite stele ne petreacă
Canicula se va retrage-n teacă
Ne-om rezema de-al bolții lin pilastru.

Și nenorocul va topi-ntre săbii
De nemurire stândă-n dulcea fire
Pluti-vor norii alburii, corăbii

Ce-a lunii moarte-ncep să o răsfire.
Se-aștern pe ram în triluri fine vrăbii
Răcoarea e o tainică iubire.