păianjeni țes în mine
o inimă nouă
pe cea veche ai luat-o cu tine
zace într-o valiză
și habar n-ai că e acolo

valiza prinde contur de ființă
te îndrăgosteși de sentimentele ce se ridică
precum un abur de acolo
simțiri ce nu ti le-am rostit

cu fruntea plecată te întorci
întinzându-mi spășită
palma în care ții inima
poți să o păstrezi îți spun
inima pe care acum o am în piept
e luntrașul
ce m-a trecut de la Moarte la Viață