De-n rouă dimineața caldă-i udă
Și noaptea este de mânie acră
Cum de-ndrăznește Ra, în șoapta-i sacră
Tumult să verse pe tăcerea nudă...

Doar stelele cu liniște remarcă
C-așa e rostul, cel cu vremea rudă
Canicula, venind, va rupe, crudă
Bucăți întregi din trupul nostru parcă.

Precum un monstru din Gheenă care
S-a învățat cu neagră carne friptă
Și soarele ne cere de mâncare

Pe frigăruia plajelor înfiptă.
Nu pot să trec de-aceasta încercare
Binețe dau, mă reîntorc în criptă.