De se prăvale-n mine clipa, ora
E pentru-a ști că timpul mereu curge
Pe căi lumești ori poate demiurge
Când Maica Sfântă omului i-e sora.

Din liră un noian de voci decurge
Și vise stau în brațe tuturora
Deși sunt mulți ce locuiesc Gomora
Și pân' la ei nici Dumnezeu n-ajunge.

Și-n taină Vremea-și numără poeții
Pe care să-i aleagă-n nemuriri.
Mai mult decât orice îi plac asceții

Ce-au renunțat la lume și iubiri.
Femei de plumb le-apasă greu pereți
În bărbății. Sunt muze de martiri.