În ochii tăi, femeie, sunt doar un simplu paj
Ce îți aduce dulciuri, din cele nelumești
Deși chiar și pe acelea o brumă de miraj
Când ți le-aduc la poale, tu simplu le numești.
Și dacă luna ruptă din cerul ei de mâna-mi
Mustind precum o ceară de-atâta frumusețe
Tu auzind aceasta, mă cerți ca pe bigami
Și arborezi pe chip corăbii de tristețe.
Urcând pe puntea lor, mă simt ca în derivă
Fregate preafrumoase, dar fără de timonă.
Însă pe zi ce trece, a inimilor divă
În inima ta intru precum într-o Veronă.
Dar nu precum Romeo vrăjit de Julietă;
Ne vom păzi cu firea cu-a nopții arbaletă.