Cu brațul meu trecut pe după al tău creștet
Ai adormit curată precum în iesle prunc
Þinându-te în brațe, uitat-am că sunt veșted
Și hainele robiei în iaduri le arunc.
Nu vreau să știu nimic decât de tine numa'
Aș pune pe vecie pe degetul tău cerc
Te-aș cere de la tată, te-aș cere de la muma
Inelul făuri de-un veac întreg încerc.
Și vine dimineața cu rouă săgetând
Răsare-albastrul dulce-al ochilor tăi mari
Sub aburii cafelei zâmbindu-ne pe rând
Și-odat' ce-ai terminat la pieptul meu răsari
De inimă de parc-ai vrea a ține loc.
Se văd în zare pruncii, la soroc.