Suntem prea goi sa dam cuiva un zambet...
prea tristi s-avem ceva de oferit...
si tot cersim la porti demult inchise
un zambet cald, tacut, ne este frig...
Nu ne-asteptam vreodata sa raspunda
la poarta-n care batem cineva
ne-am invatat de multa vreme cu tacerea
nimic n-ar mai putea-o tulbura...
Dar batem iar si iar in portile inchise
facand perechi tacerilor din noi
si n-asteptam sa ne raspunda decat vise
pe care sa le numaram din doi in doi
Tacerile din noi sunt singulare
si-asa or sa ramana-ntotdeauna...
cersim doar vise...nu visam saruturi
nu vrem sa se-ntalneasca soarele cu luna...