Nu am nici un gând așa de dimineață, iar cele de astă noapte sunt numai pentru mine.
Mai am și gânduri pe care le numesc Þițiroi, adică cele care au rămas pe dinafară.
Sper ca dimineața zilei de azi să îmi aducă ceva bun.
Să îmi prelingă câțiva stropi de lapte cu miere pe obraji.
Mă întristez brusc fiindcă apa nu curge și mă spăl într-un lighean smălțuit pentru că am uitat să plătesc factura de apă.
Vorbesc cu mine însumi ca un butoi dogit pentru că aseară am încheiat ziua cu o sticlă de vin la gheață.
Ba nu! Din câte îmi aduc aminte cred că au fost vreo două sau trei sticle la gheață.
Fragmentar îmi amintesc că am stat de vorbă la masă cu câteva cârtițe cu bretele.
De fapt acum nu sunt sigur dacă era ceva imaginar sau real.
Vag îmi amintesc,cârtițele cu bretele îmi povesteau că au pus de un cenaclu literar.
Bretelele lor roșii strânse la maxim peste piept le scoteau în evidență abdomenele lor literare.
Hainele negre și frazele lor atârnate ca niște țurțuri de pielea lor lucioasă, nu îmi era clar nici atunci nici acum dacă erau cârtițe.
Mahmur stau acum cu capul în ceață, mă spăl într-un lighean smălțuit și mă întreb nefiind sigur dacă sunt viu sau nu.