Grupaj de definiții epigramatice
de nicolae bunduri

Abecedarul

Tratatul despre alfabet,
Parcurs la vârstă infantilă;
E-o carte care-ncet, încet,
Devine tot mai inutilă.

Ambulanța

Microbuz cu girofar
Și pe ușă cu o cruce;
La bolnav apare, dar,
Nu se știe unde-l duce!

Apa

Chiar și-n ropotul furtunii,
Apa-n viziunea mea,
E-un lichid pe care unii...
Nu au după ce să-l bea.
.
Berea - declarată aliment

Deși am fost un dependent,
Bețiilor le-am dat uitare:
De cand e berea aliment,
Mi-e gândul numai la...”mâncare”.

Capul

I-am găsit și un defect
Însă nu fac tevatură:
Capul, cred c-ar fi perfect...
Dacă n-ar avea și gură!

Circul de Stat

Circul – studiind momentul –
E-un spectacol vasăzică,
Pentru care Parlamentul
E-o clădire foarte mică.

Chirurgul

Domnul doctor, din rutină,
Respectând perfect tipicul,
Are-o mână foarte fină...
Nici nu simți când „saltă” plicul.

Ecranul

Plan cu fel de fel de teme,
Artă cucerind Olimpul;
Dacă-i mare - n-avem vreme,
Dacă-i mic - ne pierdem timpul.

Farmacia

Cu prețuri mari și raftul plin
E ca și orice magazin,
La care după ce-am plătit
...m-am „lecuit”

Femeia- definiție epigra(mate)matică

E un produs dumnezeiesc,
La înmulțire consacrat,
Puterea tatălui ceresc
Dar...derivată din bărbat.

Ficatul

Organ luat ades în lănci,
Ce uneori ne dă frisoane;
Când termini ratele la bănci,
Îl vinzi la banca de organe.

Fotoliul

Apărător precum e scutul,
Suport de pantaloni sau rochii,
Pe care unii pun șezutul
...iar alții ochii.

Gazul

Combustibil, pasămite,
De chimie definit,
Un compus ce nu admite,
Teoria lui chibrit.

Geriatrul

Ca cel mai bun dintre umani,
E medicul ce te ajută,
Să fii la șaptezeci de ani,
Mai viguros ca la o sută.

Greierele

Un cântăreț în frac funebru,
Cu papion și cu joben,
Ce l-a făcut poet celebru
Pe-un oarecare...La Fontaine.

Haina

Haina e – vă dau de știre –
La femei, cu tot prinosul,
Singura descoperire,
Ce acoperă frumosul

Icoana

Pictură c-un pios însemn,
Pe sticlă, pe carton sau lemn;
Eu mă închin la ea, umil,
Când e pe sticla de un chil.

Kitsch-uri

Lucruri fine. Eleganță.
Dintre cele mai luxoase
E un pește din faianță,
Zici că-i natural...”miroase”

Mama

E ființa ce te naște
Și te-ajută când ți-e rău
Care (uneori) cunoaște
Cine este tatăl tău.

Mamoșul

Un doctor, așteptând „sorocul”,
Ce nu-și ia meseria-n șagă:
Ne scoate, tacticos, din locul...
În care foarte mulți ne bagă..

Moda

Ce-i moda?...gândul meu irumpe
Și-mi dau părerea de calic:
E-un set de haine foarte scumpe
În jurul unui ombilic.

Naiba

Un cuvânt ce îl rostesc
La necaz și la mânie
Totuși, să vă lămuresc,
Cine este?...dracu’ știe !

Nora

Persoana inimii, aleasă,
Trecută de adolescență,
Adusă de fecior în casă...
Să-și scoată mama-n evidență.

Nunta

O suită a plăcerii,
Larmă, chiot, lăutar
Sau o masă a tăcerii...
Când e vorba despre dar.

Ograda

Loc făcut spre a lucra
În livadă sau grădină;
Stai cu trupul într-a ta
Și cu ochii pe vecină.

Ombilicul

Profesorul de medicină,
Ne-a spus la curs ce-i ombilicul;
De nu ni-l definea-n latină...
Puteam să jur că e buricul.

Oratorul

E vorbitorul plin de zel,
Ecologist prin caracter:
Mai bine îl asculți pe el
Decât să iei un somnifer !

Pârleazul

O graniță în stil anost,
Un gard cu scânduri și cu pari,
Ce nu mai are nici un rost
Atunci când nu mai poți să-l sari.

Piciorul

Ce-i un picior eu nu ascund
Ci spun în câteva cuvinte:
E tot un membru (tras în fund)...
Să facem pasul înainte.

Rechinul

Un pește cu potențe varii,
Rapace, dur și răpitor,
Dar comparat cu demnitarii...
Rechinul e un peștișor.

Rețeta

Bilet prescris cu doctorii
În scop uman, de sănătate;
Jumate nu le vom găsi,
Jumate nu sunt compensate.

Salutul

Un gest anemic sau decis,
Ce vrea în suflet a pătrunde;
Cu cât îți pare mai deschis,
Cu-atât mai multe îți ascunde.

Salvarea

Echipă mai mereu pe drum
Ce-ți spune numai lucruri certe:
Când pleacă: - “Demarăm acum!”
Când vine: - “Dumnezeu să-l ierte!”

Sănătatea

E sănătatea-n mod firesc,
Un termen tuturor plăcut,
Pe care știu să-l definesc
(Când am avut-o n-am știut)

Șarpele

O târâtoare odioasă,
Cu colții ascuțiți și duri,
Dar nu atât de veninoasă
Ca alte, multe... „târâturi”.

Șpaga

Ce să spunem despre șpagă?
La români e ca o plagă!
Paradox: o boală care,
Azi te pune pe picioare.

Șușaneaua (I)

Ce-i șușaneaua spun pe șleau:
Spectacol prost supus erorii,
În care premiu-ntâi îl iau
Pentru răbdare...spectatorii.

Șușaneaua (II)

Pretins spectacol de umor
Ce mai mereu prezintă-un viciu,
În care cel mai bun actor
E pompierul de serviciu.

Taurul

Animal cu greutate
Ce în turmă-i un erou
Însă vacile (prin spate)
Spun c-ar fi un mare bou.

Tezaurul

Un vagon întreg cu aur
Dus în est (ca gest istoric)
Noi, din tot acest tezaur,
Am rămas cu cel...folcloric.

Toba

Un instrument cu două fețe
Din piei de capră sau oiță,
La bal, de Paști, se „ia în bețe”
Iar de Crăciun...în furculiță.

Þara

Privind la noi, pe-acest pământ,
Am definit-o peste ani:
O țară este locul sfânt,
În care nu mai sunt țărani.

Urechea

La cap e o proeminență
Cu un cercel precum o stea,
Cu-o singură deficiență
...auzi cu ea.

Ușa (I)

Comparația există
Și o vezi la orice pas:
Ușa este o batistă…
Unii ți-o trântesc în nas !

Ușa(II)

Ușa, decorată șic,
E supapa la intrare,
Ce-are-nscris un număr mic
Și o funcție mai mare .

Valsul

Când doamnele-și ridică trena
Și ritmul calm devine viu,
E „virusul” de la Viena,
Transmis cândva din tată-n fiu.

Vipera(apropo de promisiunile
pemierului Adrian NÃSTASE)

E o reptilă târâtoare
Cu sânge rece zi și noapte
Iar în politică se pare,
Că-i șarpele cu corn...și lapte.

Viitorul

Viitorul nedecis,
Construit pe îndelete,
Este casa cea de vis...
Mobilată cu regrete.

Zebra

Un patruped, un cal vărgat,
O creatură cam năroadă,
Pe care-un timp (de mult uitat)
Puteam să traversăm o stradă.

Zorile

Ca și viața la-nceput,
Zorile sunt relansarea,
Care n-ar fi apărut
Dacă nu era-nserarea.

Zero

Zero absolut, firește,
Este-n noua Românie,
Cifra care oglindește
Creșterea-n economie.