cu frunzele grăiesc aceeași limbă
boscorodim de toamnă că e toantă.
pumnalul vorbei are lama boantă
și vremea de rubine nu se schimbă.
de n-aș simți aș zice că-i o poantă
ce demiurgul prin meleag o plimbă.
pămîntu-n apă însă se îmbibă
ca rîuri trec șuvoaiele pe pantă.

nu e de glumă, cuvîntez spre verde,
curînd și tu te vei preface-n roșu...

în dor de oameni fierea mi se pierde
ajut să-și care o bătrînă coșu'
și chiar și-n iarnă o să mă dezmierde
în zori cu bărbătescu-i tril cocoșu'.