O zi de toamna ca oricare
Ce trista se straduieste a fi
Frunza fosnind tresare,parca,sub picior
Vant bate cand rece,cand taios,cand fin



Adie subtirel si-ncearca-n suflet sa patrunda
Dar ce te faci cand fericirea te strapunge?
Nu faci nimic
Traiesti intens,zambind


Frunzele gem implorand mila
Dar le strivesti,nesimtitor....
Strigatul iti mangaie auzul
La fel ca soaptele de dor...


Soptesc copacii,atinsi,miscati de vant
Iti spun povesti batrane,demult pierdute-n timp,
Si le asculti,si te gandesti
La ce simti tu,la ce traiesti,ce-auzi incerci sa intelegi


Sunt dureroase,emana suferinta
Dar tu esti cald,launtric visator...
Povestea ta,este pentru-a-ntelege,un punct de referinta
Iar taina si tristetea lor un tipat de-ajutor.


Si mergi zambind,te lasi mangaiata
De raza chinuita a soarelui plapand ce timid lumineaza
Iti simti trupul alintat si inima inundata
De chipul celui pe care-l iubesti,si-n bratele lui te simti cuprinsa



Sufletul e sursa de caldura pentru trup acum
Degaja amintiri ce te dezgheata
Combati raceala zilelor cu-acea caldura interioara
Ce creste cu fiecare tresarire-a inima,oricat de usoara


Mai calci o frunza,mai tresari
Caci sunt si particele reci
Fosnetul surd tu li-l compari
Cu plansul tau canva asurzitor.


Asculti natura,o simti
O admiri cum merita si o iubesti
Te mangaie,te prinde-n dintii ei
Ai frigului,ai amintirilor dar ii zambesti


Esti mult prea fericita sa deslusesti misterul lor
Admiri spectacolul tacand
Traiesti cu el in antiteza,si impotriva tuturor
Agale mergi,si radiand


E vara-n sufletu-ti pacatos si span
Toamn-a trecut,vijelia pare-a se sfarsi
Caci sufletul durea a depasit



Si cauti sa compari natura
Sa o asemeni totusi sufletului
Nimic nu are in comun ea cu fericirea
Nici sufletul tau cu tristetea.