Oglinzile se sparg
atunci când te aștepți mai puțin.
Mai întâi, apele devin tulburi,
de parcă mâlul ar ieși la suprafață
și oglindiții și-ar pierde aura.

Deschizi ușa: pe-afară, niciun om,
doar o jumătate de lună,
pierdută pe jumătate în ceață,
și-un preatârziu plutind spre nicăieri.